Una dintre principalele întrebări când vine vorba de alegerea lentilelor este legată de materialul din care acestea sunt confecţionate. În momentul în care faceţi această alegere trebuie să aveţi în vedere faptul că ochelarii vor deveni un accesoriu indispensabil pe care îl veţi purta o perioadă lungă de timp, deci lentilele trebuie să fie confortabile, calitative, durabile, rezistente, dar nu în ultimul rând estetice.
În optometrie lentilele din sticlă poartă denumirea de sticlă minerală, iar plasticul de sticlă organică. Oricare dintre acestea prezintă atât avantaje cât şi dezavantaje. În momentul alegerii trebuie să ţineţi cont de mai mulţi factori, mediu de lucru, dioptrie, preferinţe personale, tipul de ramă pe care îl doriţi ş.a. Materialul din care este făcută lentila poate avea un impact mic asupra calităţii vederii, dar unul mai accentuat în ceea ce priveşte calitatea şi confortul stilului de viaţă.
Află despre diferenţele dintre materialele lentilelor şi fă cea mai bună alegere pentru viitoare ta pereche de ochelari.
Primul şi cel mai utilizat material este sticla organică, pe înţelesul tuturor, plasticul. Materialul convenţional este utilizat pe o scară largă încă de la introducerea sa pe piaţă, în 1947.
Unul dintre cele mai mari avantaje ale acestuia îl reprezintă accesibilitatea, aceste lentile, de cele mai multe ori se află în stocul opticilor la un preţ avantajos
Acest tip de lentilă este uşoară, factor important în momentul în care dioptriile sunt mari, iar lentila devine din ce în ce mai groasă, comodă şi confortabilă în momentul purtării
Calitatea optică este superioară, aberaţiile fiind reduse
În ceea ce priveşte durabilitatea, lentilele din plastic nu sunt casante, nu se sparg la impact, un aspect important ţinând cont de siguranţa ochilor.
Colorarea lentilelor se poate face într-o gamă mai diversificată, la un preţ accesibil, inferior preţului de colorare a lentilelor din sticla minerală.
Oferă protecţie UV
Se poate monta pe gamă diversă de rame
Dezavantajul sticlei organice este rezistenţa scăzută la zgârieturi, fapt ce atrage după sine o atenţie sporită în utilizarea şi manevrarea ei. O soluţie la acestă problemă ar putea fi aplicarea tratamentelor de durificare, ce cresc rezistenţa lentilelor la zgârieturi.
În momentul în care au apărut ochelarii de corecţie a vederii, singurul material folosit pentru confecţionarea lentilelor a fost sticla minerală.
Lentilele din sticlă oferă o bună corecţie optică, sunt rezistente la zgârieturi şi sunt recomandate persoanelor care lucrează la temperaturi ridicate sau în medii unde există mult praf.
Cel mai mare dezavantaj al sticlei îl reprezintă greutatea lor, este inconfortabilă, poate fi montată numai pe un anumit tip de ramă, cea încadrată şi se poate sparge cu uşurinţă, putând cauza accidentări grave, din acest motiv sticla minerală nu mai este atât de răspândită în efectuarea ochelarilor de corecţie.
Un alt material pe care am dori să îl prezentăm este policarbonatul.
Acest material a fost introdus în anii 1970 pentru a fi utilizat în construirea ochelarilor de siguranţă. Mai târzi, în anii 1980 popularitatea policarbonatului a crescut. Dezvoltat iniţial pentru vizierele caştilor Forţelor Aeriene, pentru sticla antiglonţ folosită în bănci şi pentru alte aplicaţii din domeniul siguranţei, policarbonatul a câştigat popularitate prin rezistenţa crescută la impact şi pentru faptul că este foarte uşor, făcându-l un material preferat pentru ochelarii de siguranţă, pentru ochelarii copiilor şi sportivilor. A devenit o alegere potrivită pentru ramele fără contur, pe capse sau şuruburi, reprezintă o alegere discretă, fină şi elegantă, dar şi extrem de rezistentă la impact, blocheaza 100% razele UV.
Dar acest material prezintă şi dezavantaje considerabile prin aberaţiile pe care le oferă, îngreunând adaptarea vederii, creând disconfort vizual multor persoane, calitatea vederii poate fi afectată, iar rezistenţa la zgârieturi este mică.